Moş Crăciun Utist va fi prezent joi, 22 decembrie 2011, ora 19, în faţa Palatului Administrativ din Arad pentru a se bucura împreună cu întreaga familie UTA de sarbatorile de iarnă. Ca de fiecare dată Moş Crăciun a pregătit pentru fiecare copil prezent cadouri alb-roşii. Asociaţia Suporter Club UTA vă invită să-l întâmpinăm cu bucurie pe Moş şi urează cu această ocazie utiştilor de pretutindeni un Crăciun fericit!!!
Suporterii îi transmit condoleanţe lui Giovani Catanzariti, la moartea tatălui
Suporter Club UTA transmite condoleanţe preşedintelui clubului UTA, Giovani Catanzariti în momentele grele cauzate de decesul tatălui său. Dorim să strângem rândurile în jurul unui membru al familiei UTA, care trece acum prin momente de cumpănă şi sperăm că suportul nostru moral va reprezenta o mângâiere şi un punct de sprijin pentru preşedintele clubului. Dumnezeu să-l odihnească pe cel plecat dintre noi!
Pe UTA n-o interesează Alin Mihai
În urma subiectului posibilului transfer al jucătorului arădean Alin Mihai de la Fc Olt la UTA, clubul nostru a dat următorul comunicat de presă. Personal cred că formularea “Conducerea clubului UTA Arad doreste sa precizeze ca nu este interesata de transferul jucatorului Alin Mihai” e prea vehementă şi putea fi evitată. Alin Mihai nu este un jucător care să nu aibă valoare pentru UTA de acum. ( Lucian Cozma)
Comunicatul FC UTA Arad:
“Conducerea clubului UTA Arad doreste sa precizeze ca nu este interesata de transferul jucatorului Alin Mihai. In cazul in care clubul ar interesat, ar proceda conform regulamentelor in vigoare ale Federatiei Romane de Fotbal. In ultima perioada, din lipsa de subiecte probabil, apar in presa tot felul de zvonuri cu privire la interesul clubului vizavi de mai multi jucatori. Bineinteles, clubul UTA doreste sa faca achizitii, sa transfere jucatori valorosi, dar acest lucru va fi comunicat in momentul semnarii unui acord intre viitori jucatori si clubul nostru. In ceea ce privesc declaratiile unor “oficiali” ai altor cluburi vis-a-vis de “luarea cu arcanul” si alte inventii, consideram ca se doreste implicarea fortata a numelui FC UTA Arad, probabil pentru a incerca iesirea din anonimat sau ridicarea cotelor sportive ale unor persoane.”
O, TEMPORA… (I)
Demult, pe vremea când România nici nu visa să ajungă The land of choice, ba ce zic eu, nici prin minte nu-i trecea că i se va spune vreodată The Carpathian garden, UTA valsa maiestuoasă prin fotbalul acestor plaiuri. Parcă simt şi acum în nări parfumul uşor-prăfuit al anilor ’70. Parcă tremur şi-acum, ca-n dulcea mea adolescenţă, la gândul că mă voi reîntâlni cu UTA mea cea simandicoasă, cu suporterii ei pasionali, dar umani, cu Aradul acela energic şi viu, care clocotea întruna, oarecum şugubăţ, a cincinal încheiat în patru ani şi jumătate. Îi revăd, cu ochii minţii, de parcă era ieri, pe proletarii nebărbieriţi şi traşi la faţă care făceau naveta cu trenul pe linia Bradului şi zâmbesc şi azi la amintirea pilăriţelor înfoiate-n fuste şi limbute nevoie-mare care mergeau cu blatul – cum altcumva? – şi cu coşara plină la piaţă.
Imaginile sparg negura vremii, silindu-se să-şi facă loc în prezent… UTA juca acasă cu Universitatea Craiova, era prin 1976. Ploua, iar picurii ploii izbeau în geamul personalului care înainta încet, ca un şarpe leneş, spre Arad. Când plouă, nimic nu fascinează mai mult decât perspectiva unor zări senine şi a unui soare îmbietor… Las’ că perspectivele sunt, ele însele, ca nişte năluci şi cântă ca nişte sirene. Ne promit că ne aşteaptă şi-apoi dispar, pişichere, în te miri ce văl de ceaţă. Se joacă de-a v-aţi ascunselea cu noi, amăgindu-ne ca nişte veritabile Circe cu promisiuni de mai bine.
Aşadar, UTA – Craiova. Dacă nu greşesc, în acel meci la UTA au evoluat Silviu Iorgulescu, Gaşpar, Kukla, Pozsony, Bâtea, Domide, Broşi, Bedea, Cura, Lone Nedelcu şi, parcă, Trandafilon. Ai noştri au ratat mult, Nedelcu II fiind campion la acest capitol. Adversarul lui direct, Bădin pare-mi-se, gâfâia din greu, sforţându-se să-i facă faţă. Nedelcu avea o detentă nemaipomenită, un joc de cap de invidiat, şi era o pacoste pentru oricare stoper. Cura centra bine, Trandafilon la fel, iar longilinului atacant central originar din Buzău nu-i rămânea decât să se înalţe şi să trimită cu capul în plasă. Din câte mai ţin minte, în formaţia de-atunci a juveţilor se găseau portarul Oprea, libero-ul Ştefănescu, venit de la Steaua, unde nu avusese loc, fundaşii de margine Purima (un ex) şi Berneanu, mijlocaşii Ivan şi Beldeanu (proaspăt adus de la Reşiţa), dar şi rapidele extreme Zoli Crişan şi Mitică Marcu. Pe Petre Purima UTA îl transferase de la Mediaş, prin ’73 sau ’74, dar nu s-a prea adaptat la Arad. A plecat în Oltenia, la ,,U’’, pe când antrenor la alb-roşii era, cred, Cicerone Manolache. UTA nu s-a lăsat însă descoperită pe postul de fundaş de margine şi i-a adus rapid pe Dan Gaşpar, de la Brăila, pe Liviu Giurgiu şi pe orădeanul Cocoş. Ultimul n-avea să facă prea mulţi purici pe malul Mureşului, şi asta pentru că acolo, pe stânga, Giumi (Giurgiu) îşi câştigase, încetul cu încetul, titularizarea. În lot mai era şi Ioan Bâtea, zis ,,Giţa’’, care făcuse armata la Ploieşti, jucând la Petrolul, de unde s-a întors apoi acasă, în Câmpia vestică. Variantele nu lipseau, după cum se vede.
Revenind la partida aceea, cu reprezentanta Băniei, deşi a prestat un fotbal bun, UTA nu a putut învinge. S-a terminat 0 – 0, iar arădenii aveau să tragă serios pe tot parcursul acelui an competiţional. A fost un prim semnal că schimbul de generaţii se făcea greoi şi că ceva e în neregulă cu echipa înfiinţată de Baronul Neumann.
Florin MATEI
Campionul inimilor noastre: Iosif Petschovsky
Pagini de aur din revista REDUTA
Click pe poză pentru a citi textul
UTA caută talente în judeţ
Comunicat de presă al clubului UTA:
Antrenorii echipei UTA Arad au hotarat sa urmareasca o serie de jucatori tineri pe care s-ar putea baza din returul campionatului in curs. Astfel s-au stabilit pentru aceasta saptamana trei jocuri amicale. Marti se va disputa un meci in compania formatiei AS Vladimirescu, meci ce se va disputa pe terenul din localitatea Vladimirescu, cu incepere de la ora 15. De asemenea miercuri, UTA va juca un amical cu ACS Recas pe stadionul Francisc Neuman cu incepere de la ora 12. Si pentru vineri este stabilit un amical cu Faget, meci care se va disputa pe terenul Sega, de la ora 12.
Exclusiv: Fotbal de România…
Sâmbătă, 19 noiembrie, UTA a întâlnit Mureşul Deva în cadrul etapei a XIV-a. Adversarul avea sa fie unul foarte slab. UTA a deschis scorul însă abia în minutul 25, prin Neagoe. Până la pauză alb-roşii au mai înscris de trei ori: Miron (36′), Neagoe (37′), Purece (45′). După cum au decurs lucrurile în prima parte a jocului, suporterii se aşteptau la scorul etapei, mai ales că adversarii au rămas în zece, chiar înainte de pauză. Surpriză însă. UTA a lăsat-o moale, jocul nu s-a mai legat, partea a doua n-a mai adus nimic interesant. Tabela de marcaj a rămas neschimbată până la finalul partidei…
După plecarea de la Mureşul Deva a directorului executiv Cristi Petrean “din motive personale”, toate sarcinile acestuia au fost preluate de organizatorul de competiţii, Gheorghe Ţurlea, pus acum în postura de “om bun la toate”, vorba unui jucător. Cu atâtea probleme pe cap nu e de mirare că la meciul cu UTA, Ţurlea a completat raportul de arbitraj cu multe greşeli: “a uitat să treacă numărul de pe tricou în dreptul fundaşului central Ioan Şerban, atacantului Cristian Deaconescu i-a atribuit cifra 14, deşi acesta evoluează cu numărul 99″, a titrat săptămânalul regional Fotbal Vest. (citat liga2.ro)
Nu cu certitudine, dar acele greşeli de pe hârtie par să fi fost intenţionate. Vă spun şi de ce. La pauză, antrenorul oaspeţilor face prima schimbare. Intră în teren jucătorul cu nr. 17 pe tricou. În raportul oficial al jocului nu apărea nici un jucător cu nr. 17. Prin deducţie (având anul naşterii trecut în dreptul jucătorilor) presa a ajuns la concluzia că ar fi vorba despre jucătorul Ungur. Nici crainicul nu a anunţat la staţie schimbarea, el având aceeaşi foaie oficială.
Bun. Meciul se termină. Declaraţii… Linişte… La două zile după meci apare o “bomba”. Printre noi avem un vechi suporter utist. Din Deva. Nu, nu aceasta este bomba, pentru că sunt mulţi utişti în Deva. Acest suporter este mare microbist şi merge des şi la meciurile echipei locale. După meciul de sâmbătă utistul nostru a văzut pozele de la partida cu Mureşul Deva. Nu mică i-a fost mirarea când l-a văzut în nenumărate poze pe jucătorul devenilor care purta tricoul cu nr.17, el ştiind că acel tânăr, Alexandru Dan pe numele lui, era… suspendat. Şi chiar dacă nu ar fi fost în stare de suspendare, oricum nu era trecut în raportul oficial, deci nu avea drept de joc.
Cei de la Deva au fost atât de marşavi, încât la pauză le-ar fi spus celor de la UTA că… ei au un jucător suspendat pe teren şi că e cazul să se oprească să mai marcheze. Dacă nu, ei se vor autoreclama, vor suporta o amendă, iar UTA va câştiga cu 3-0 la masa verde, pierzând însă cele patru goluri marcate, cu tot cu marcatori. Şi uite-aşa UTA nu a mai înscris nimic, uite-aşa fotbalul nostru nu mai e fotbal.
Nr. 17 Deva – Alexandru Dan
foto: sportarad.ro
PS: acesta nu este un pamflet, o glumă, un zvon… ci o realitate, din păcate.
Cronicile Bătrânei Doamne: Începutul – 1945
Începutul – 1945
“Campionatul Păcii” – Baronul Francisc Neuman
Click pe poză pentru a putea citi textul
De ce nu s-a cântat la meciul cu Deva
Dezgust faţă de tot ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc şi în mod special cu UTA în ultimii ani. Asta simt cei mai mulţi dintre suporterii fideli ai Bătrânei Doamne. Nucleul acesta de suporteri şi prieteni care s-a format în mare parte începând cu anul 2006 are nevoie de ceva care să-i repornească motoarele. Acel ceva poate fi performanţa imediată a echipei, dar poate nu neapărat performanţă sportivă, ci semne ale unei baze organizatorice serioase la club. De ani şi ani de zile, suporterii utişti trăiesc dramă după dramă, dezamăgire după dezamăgire. Ca în orice relaţie de cuplu, după ani de neîmpliniri, certuri, se produce o răceală, intervine dezamăgirea, instinctul de autoconservare (“pot face altceva, nu are rost să mă consum cu asta, am ajuns aproape la limită…”). UTA nu ne-a mai produs bucurii adevărate de…nici nu mai ştiu când, poate de la ultima victorie cu Poli. Sezonul acesta, deşi am fost scutiţi de emoţiile încetării existenţei clubului, a avut parcă un efect mai devastator decât cel când, de exemplu, pierdeam primul meci din retur la masa verde. Am sperat cu toţii în promovare, având în vedere modul cum se prezintă echipele de ligă secundă din această zonă a ţării: toate o apă şi-un pământ. Realitatea ne-a demonstrat însă că nici acum nu am avut priceperea să ne ridicăm demn din mocirla mediocrităţii. Din nou am avut o serie de rezultate care sfidează pe undeva logica: am câştigat cu echipele bune ale seriei, am pierdut cu cele evident mai slabe. Ce să mai înţelegem, ce să mai gândim?
În ciuda victoriei clare, nu s-a cântat nimic la meciul cu Deva. Cei care se îndoiesc de motivele tăcerii peluzei, le amintim doar de cel mai recent paradox: pierdem acasă cu Luceafărul Oradea (de la 2-1), dar facem egal la o echipă aflată peste noi în clasament (Chindia). Declari sus şi tare că vrei să promovezi, dar pierzi acasă al doilea meci contra unei echipe de duzină. Vine apoi un egal pe un teren greu şi o victorie clară contra unei echipe care probabil se va desfiinţa în iarnă. Urmează un meci la Argeş care efectiv este deschis oricărui rezultat…
Utiştii trăiesc de ani de zile în această angoasă. Chiar şi aşa, stadionul s-a umplut la singurul eveniment care mai avea această capacitate în condiţiile actuale. Alţii, care sunt la primul sezon de B după ani de vise măreţe nu sunt mai mulţi decât noi la meciurile lor de acasă. Pe Francisc Neumann există încă acei germeni ai entuziasmului tribunei, numai că ei trebuie cultivaţi de către echipă. Au fost nişte ani în care existenţa echipei a depins la modul propriu de unii dintre suporteri care au făcut mai sacrificii pentru acest club. Aceştia îşi merită acum răsplata, şi anume “Bătrâna Doamnă” să le aducă acele bucurii care să îi facă din nou “nebuni” de UTA. Ei vor continua să vină la stadion, pentru că le este scris în ADN, numai că de echipă depinde cât îi va avea de aproape pe aceşti suporteri.
LUCIAN COZMA
